tremurulmeutevadaramaCANDVA

  te-aş ruga cu sufletul...
  dar nu îl găsesc.
  un tovarăş îmi arunca ieri
  că l-a văzut la TINE în curte.


  ce invenţie crudă!


  îmi apari într-o maşinărie
  plină cu cabluri ROŞII.
  îmi simt stomacul tremurând
  şi neputinţa că nu pot să te ating
  mă lasă rece şi cu un tremur autumnal.

  nu pot să te ating în negru
                     în amarăciune
                     în frica ta.


  te-aş ruga cu raţiunea
  dar ai internat-o.
  o privire goală
  te priveşte insistent.


  simt căldură sub picioarele mele...
                      o pată
                      o pată roşie
                      o pată eliberatoare.


  O să mai tragem în noi
  Cerul nu s-a curăţat încă de veninul tău...
  


  Te aştept să revii...
  Seacă şi fără rost de razbunarea
  care m-a lăsat de 2x mai seacă.


  am uitat ce am vrut sa te rog.